| Riscul apariţiei hipertensiunii |
Riscul apariţiei hipertensiunii Presiunea sangvinică ridicată sau hipertensiunea echivalează cu presiune ridicată în artere. Acestea sunt vasele care transportă sângele de la inimă către toate ţesuturile şi organele corpului. Hipertensiunea nu înseamnă exces de tensiune emoţională, deşi aceasta din urmă, coroborată cu stresul poate duce temporar la creşterea tensiunii sângelui. Presiunea normală a sângelui se situează la o valoare sub 120/80; presiunea sângelui care se situează între valorile 120/80 şi 139/89 se numeşte pre-hipertensiune, iar o presiune a sângelui de 140/90 sau mai mare de acest nivel aparţine categoriei de hipertensiune. Cea mai mare valoare se numeşte presiune sangvină sistolică. Ea reprezintă presiunea existentă în artere în timp ce inima se contractă şi pompează sânge în artere. Valoarea cea mai mică se numeşte presiune diastolică şi reprezintă presiunea existentă în artere, în timp ce inima se relaxează după o contracţie. Aşadar, presiunea diastolică reflectă presiunea minimă la care sunt expuse arterele. Creşterea valorii presiuniisistolice şi/sau diastolice creşte riscul de a dezvolta boli cardiace, renale,rigidizarea arterelor (ateroscleroza), leziunile oculare şi atacurile (leziunicerebrale). Aceste complicaţii ale hipertensiunii sunt denumite, adesea, caleziuni ale organelor receptoare, întrucât lezarea acestor organe esterezultatul hipertensiunii cronice. Astfel, diagnosticul de hipertensiune esteimportant pentru demararea eforturilor de normalizare a presiunii sângelui şi,prin urmare, de prevenire a complicaţiilor. Deoarece mulţi oameni din întreagalume suferă de hipertensiune, este evident că aceasta reprezintă o problemămajoră de sănătate publică. Dacă, cu ceva timp în urmă, se credea că creştereanivelului tensiunii sangvinice diastolice reprezenta un factor de risc maiimportant decât creşterile sistolice, în prezent, se cunoaşte că, pentrupersoanele cu vârsta de peste 50 de ani, hipertensiunea sistolică reprezintă unrisc mai mare. |




