Tensiunea Arterială

Tensiunea arterială este presiunea sângelui pe pereții vaselor venelor, arterelor și capilarelor, declanșată de bătăile inimii. Uzual, termenul tensiune arterială înseamnă presiunea în arterele mai mari.

Presiunea sângelui se măsoară aproximativ la nivelul inimii și se exprimă în mmHg (milimetri pe coloană de mercur) sau în kPa (kilopascali).

În repaus, inima bate de aproximativ 70 de ori pe minut, în timp ce mușchiul inimii încetinește și apoi se relaxează din nou. În timpul fazei de tensionare a inimii (sistolei), camerele cardiace contractă și pompează sângele din inimă, prin aortă, în circulația pulmonară și sistemică. Când inima a contractat cel mai mult, tensiunea arterială este cea mai mare. Această valoare se numește tensiune arterială sistolică.

În timpul fazei de relaxare a inimii (diastola), camerele inimii se extind din nou și se reumplu cu sânge. În această fază, niciun sânge nu este pompat în circulația pulmonară și sistemică. Ca rezultat, tensiunea arterială scade. Valoarea minimă a presiunii se numește tensiune arterială diastolică.

Prin urmare, sunt valabile întotdeauna două valori pentru măsurarea tensiunii arteriale, de exemplu cu 120/80 mmHg (literalmente: 120 cu 80). Prima valoare indică tensiune arterială sistolică, a doua valoare, tensiune arterială diastolică.

Măsurarea presiunii sanguine este un instrument important de diagnostic pentru depistarea în timp util a afecțiunilor cardiovasculare.

Valorile tensiunii arteriale sunt, de asemenea, dependente de vârstă ; la o vârstă fragedă, sunt mai mici decât la persoanele în ​​vârstă. De exemplu, bebelușii au tensiunea arterială normală la 85/65 mmHg, la vârsta de 6 ani la 95/60 mmHg și la cei de 14 ani în jurul valorii de 110/70 mmHg.

La adulți, o tensiune arterială de 120/80 este considerată optimă, valori mai mici de 105/65 sunt considerate tensiune arterială scăzută (hipotensiune) și valori mai mari de 140/90 sunt clasificate ca hipertensiune arterială.

De fapt, tensiunea arterială nu este întotdeauna constantă, dar se adaptează la circumstanțele din timpul zilei. Vârsta, sexul și timpul zilei sunt factori pe care nu îi putem influența. Dieta, greutatea corporală, stresul fizic și mental sau anumite medicamente pot influența tensiunea arterială.

Hipertensiunea cronică este o boală a sistemului cardiovascular, unul dintre principalii factori de risc ai arteriosclerozei și, prin urmare, pentru infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Mai ales inima, creierul, rinichii și ochii pot suferi de o sarcină permanentă sub presiunea arterelor.

Anumite medicamente (pentru suprimarea poftei de mâncare, antiinflamatoare nesteroidiene, pilule contraceptive etc.) pot genera o creștere a tensiunii arteriale, ca efect secundar. Factorii de risc pentru hipertensiune arterială includ: obezitatea, inactivitatea fizică, fumatul, consumul de alcool sau stresul.

Un stil de viață sănătos nu este suficient pentru a preveni sau reduce tensiunea arterială crescută. Ca medicație, se folosesc beta-blocantele, diureticele și inhibitorii enzimei de conversie. Medicamentele antihipertensive sunt stabilite și prescrise numai de către medic.

O tensiune arterială scăzută este considerată atunci când valorile măsurate sunt sub 100/60 mmHg pentru femei și sub 110/70 pentru bărbați. Prea puțin sânge este pompat din inimă, proporțional cu dimensiunea vaselor de sânge. Astfel, se poate întâmpla ca tensiunea arterială să nu mai fie suficientă pentru a furniza creierului suficient sânge sau oxigen. Apar semale precum transpirație, amețeală, lipsă de concentrare, sau înnegrire a vederii.

În principiu, hipotensiunea nu necesită neapărat administrarea de medicamente, cu excepția cazului în care reacțiile adverse sunt prea puternice. Tensiunea arterială scăzută poate fi ereditară, dar poate fi cauzată și de stres sau de suprasolicitarea celulelor nervoase.