Electroliții

Electroliții sunt substanțe care pot conduce electricitatea. Acestea includ minerale, oligoelemente și săruri, care au multe funcții importante în celulele organismului. Organismul nu poate produce electroliți singur, așa că trebuie să-i obțină în cantitate suficientă prin mâncare și băutură.

Hormonii produși în creier, tiroida și glandele suprarenale reglează concentrația de electroliți. Aceștia sunt excretați din nou prin rinichi, piele și sistemul digestiv.

Cei mai importanți electroliți sunt Potasiul, Magneziul, Sodiul, Calciul, Fosforul și clorura. Distribuția acestor substanțe în organism se numește echilibru electrolitic.

Echilibrul electrolitic este important pentru multe funcții corporale diferite. De accea, este important ca electroliții din sânge să aibă concentrația potrivită. Conținutul de minerale poate fi verificat prin analize de sânge sau prin probe de urină.

Potasiul

Este responsabil pentru conținutul de lichid și controlează, printre altele, conducerea impulsurilor nervoase. Împreună cu Calciul, Potasiul oferă capacitatea de a contracta mușchii scheletici, vasculari și cardiaci.

Nivelurile de Potasiu prea scăzute pot fi cauzate de o varietate de factori: de exemplu, diaree, vărsături sau laxative.

Valorile favorabile ale Potasiului sunt cuprinse între 3,6 și 4,8 mmol/l.

Magneziul

Magneziul este important pentru aprovizionarea cu energie a celulelor corpului nostru. Joacă un rol important în activarea enzimelor, influențând astfel metabolismul energetic, funcția celulelor nervoase și sistemul muscular. Concentrația de Magneziu controlează, printre altele, contracția musculară. Mușchiul inimii, care funcționează neobosit, are nevoie și de Magneziu.

Tulburările hormonale, precum diabetul sau o tiroida hiperactivă, dar și o alimentație dezechilibrată sau efortul fizic cu transpirație abundentă pot duce la un deficit de Magneziu.

Valori favorabile: bărbați 0,73 - 1,06 mmol/l, femei la 0,77 - 1,03 mmol/l.

Calciul

Calciul este o componentă importantă a dinților și oaselor. Calciul asigură transformarea impulsurilor nervoase în activitate musculară. Joacă un rol important în coagularea sângelui, declanșează eliberarea hormonilor și reglează activitatea enzimelor. De asemenea, Calciul are efecte în mecanismele antiinflamatorii și antialergice.

Valorile favorabile ale Calciului sunt cuprinse între 2,15 și 2,58 mmol/l.

Sodiul

Sodiul, împreună cu Potasiul, reglează echilibrul hidric din organism. În plus, Sodiul joacă un rol în transmiterea impulsurilor nervoase și este important pentru echilibrul acido-bazic.

Un deficit de Sodiu poate apărea prin transpirație extremă sau diaree de lungă durată. Crampele la gambe pot fi un prim semn al deficitului de Sodiu.

Valorile favorabile de Sodiu sunt 135-145 mmol/l.

Ionul clorură

Una dintre sarcinile principale ale ionului cclorură este distribuția apei în cavitățile corpului; prin urmare, valorile sanguine sunt de obicei determinate împreună cu valorile Sodiului.

Clorura este adesea absorbit prin sarea de masă prezentă în alimentele noastre și excretat din nou prin rinichi.

O deficiență de clorură poate fi cauzată, de exemplu, de pierderi mari de suc gastric (vărsături), de medicamente precum laxativele sau de o tulburare acido-bazică.

Valorile favorabile de clorură sunt 97-108 mmol/l.

Fosfastul

La fel ca și Calciul, fosfatul se leagă în principal în oase și dinți, motiv pentru care este adesea posibil să se determine tulburări ale nivelului de Calciu pe baza valorilor fosfatului.

Un deficit de fosfat poate fi cauzat, de exemplu, de un deficit de Vitamina D, dar și de tulburări digestive, o alimentație dezechilibrată, anumite boli ale rinichilor și ale glandelor paratiroide hiperactive.

Valorile favorabile ale fosfatului sunt cuprinse între 0,84 și 1045 mmol/l.

O nevoie crescută de electroliți poate fi cauzată și de transpirația excesivă în timpul activității fizice intense, sportului sau bufeurilor în timpul menopauzei. Prin urmare, trebuie asigurată o aprovizionare suficientă cu electroliți.