Cauza intoleranței la lactoză este absența completă sau producerea insuficientă a enzimei digestive lactază a organismului. Fără această enzimă, organismul nu poate descompune lactoza în componentele sale. Lactoza ajunge în intestinul gros neclivată și este procesată acolo de bacterii. Acest lucru duce la formarea de gaze și la simptomele tipice precum balonare, crampe sau diaree.
Dacă în organism este produsă totuși lactază, cantități mici de lactoză sunt adesea tolerabile. De aceea, este important să vă aflați limita individuală și să nu o depășiți. Intoleranța la lactoză nu poate fi vindecată. Este important să evitați consumul de produse ce conțin lactoză.
Practic, intoleranța la lactoză nu este considerată periculoasă. Totuși, dacă suferiți de tulburări gastro-intestinale frecvente ar trebui să mergeți la un control medical pentru a exclude posibile boli.
Aproximativ 75% din populația lumii este considerată intolerantă la lactoză.
Ce este lactoza (zahărul din lapte)?
Lactoza este zahărul natural din laptele mamiferelor. Acesta servește în principal ca furnizor de energie, dar sprijină și absorbția Calciului în organism și poate inhiba bacteriile de putrefacție din intestin.
Pratic, lactoza este un zahăr dublu, fiind format din glucoză și galactoză. Pentru ca acest zahăr dublu să poată fi utilizat de organism, este necesară prezența enzimei lactază.
Lactoza se găsește în alimentele preparate din lapte. Acestea includ, de exemplu, brânza, untul din lapte, iaurtul sau smântâna. Potrivit DGE (Societatea Germană pentru Nutriție), fiecare adult care are o dietă sănătoasă consumă zilnic 20-30 g de lactoză.
În multe alimente, lactoza are funcția unui aditiv tehnic cu proprietăți utile. De exemplu, poate fi folosit ca substanță suport, ca liant sau ca agent de aromatizare. În special, alimentele prelucrate industrial, cum ar fi cele gata preparate (produsele din carne, produsele de patiserie sau sosurile) conțin adesea lactoză.
Simptomele intoleranței la lactoză
În cazul intoleranței la lactoză, enzima digestivă lactază lipsește cu desăvârșire sau este produsă într-o cantitate insuficientă. În mod normal, lactaza se găsește în mucoasa intestinului subțire unde desparte lactoza ingerată din alimente în componentele sale glucoză și galactoză. Aceste zaharuri simple sunt la rândul lor absorbite de intestine.
Cu toate acestea, dacă enzima lactază lipsește, lactoza nedivizată ajunge mai departe în intestinul gros, unde este fermentată de bacteriile intestinale. Acest lucru produce gaze care pot duce la simptome neplăcute precum flatulență, crampe, constipație sau senzație de balonare. Cel mai frecvent simptom al intoleranței la lactoză este diareea. Corpul colectează toată apa disponibilă pentru a putea spăla intestinele.
De obicei, simptomele apar la câteva ore după consumarea lactozei și se intentifică în funcție de cantitatea de lactoză consumată.
Diagnosticarea intoleranței la lactoză
Oricine suferă de probleme digestive frecvente trebuie să consulte un medic. Dacă medicul suspectează că suferiți de intoleranță la lactoză, el poate efectua diverse teste pentru a confirma diagnosticul. Practic, dacă se suspectează o intoleranță, este important să începeți să țineți un așa numit jurnal alimentar. Dar puteți face și un autotest acasă fără probleme.
- Autotest și test de expunere:
În timpul autotestului, evitați complet toate alimentele care conțin lactoză timp de 2 săptămâni. Dacă simptomele obișnuite nu apar în această perioadă, se poate presupune că este prezentă o intoleranță la lactoză. După perioada fără lactoză, începeți perioada testului de expunere: consumați un pahar de lapte sau 50 g de lactoză dizolvată. Dacă în următoarele câteva ore încep să apară simptomele gastrointestinale tipice, acest test de expunere oferă dovezi ale unei intoleranței. - Test de respirație cu hidrogen:
Hidrogenul din aerul expirat este testat prin suflarea unui tub și se urmărește apariția simptomelor. - Test pentru depistarea zahărului din sânge:
Digerarea zahărului din lapte crește, de asemenea, nivelul zahărului din sânge. Deci, dacă glicemia crește după consumul de lactoză, înseamnă că organismul mai produce enzima lactază. - Test genetic (test de sânge, probă de salivă):
Cu ajutorul testului genetic, intoleranța la lactoză poate fi determinată în mod fiabil. Probele de sânge sau de salivă sunt examinate în laborator și materialul genetic este izolat din acestea. Intoleranța poate fi apoi citită cu ușurință din ADN. - Endoscopie:
Dacă ceva nu este clar, medicul poate preleva și o mică probă de țesut din intestinul subțire prin intermediul unui examen endoscopic. Folosind această probă, conținutul de lactază poate fi măsurat sau pot fi detectate alte boli.
Tratamentul intoleranței la lactoză
Intoleranța la lactoză nu poate fi prevenită, iar în cazuri rare este chiar moștenită. Este important să vă adaptați la viața cu intoleranță la lactoză și să adopțați o dietă săracă în lactoză sau chiar să o eliminați complet.
Cazurile de adaptabilitate sunt particulare, de la individ la individ și depind de producerea parțială sau deloc a enzimei lactază. Puține persoane suferă de probleme gastrointestinale după ce au consumat cantități mici de zahăr în lapte. În cele mai multe cazuri, alimentele cu un conținut scăzut de zahăr în lapte, cum ar fi un strop de lapte condensat în cafea, pot fi consumate fără riscul apariției unor simptome.
Adesea, intoleranța apare doar atunci când este consumată o cantitate de lactoză ce depășește 5-10 g. De aceea, este important să aflăm câtă lactoză poate tolera fiecare dintre noi.
Comerțul s-a adaptat acum și la intoleranța la lactoză. Multe alimente precum laptele, brânza, smântâna sau iaurtul sunt acum comercializate și în versiunea lor fără lactoză.
De obicei, mâncărurile semi-preparate nu sunt o alegere bună dacă aveți intoleranță la lactoză. Unele au în compoziția lor diverse componente din lapte care, de multe ori nu sunt ușor de identificat pe lista de ingrediente.
Atenție la Calciu: Deoarece produsele lactate bogate în Calciu pot fi consumate cu greu sau deloc în cazul intoleranței la lactoză, trebuie găsite alternative bune pentru un aport adecvat de Calciu. Legumele cu frunze verzi, plantele aromatice, nucile și semințele sau tofu și apa minerală bogată în Calciu contribuie la aprovizionarea organismului cu acest mineral și pot astfel preveni deficiența de Calciu.
Lactoza din alimente
Deregulă, toate ingredientele folosite în alimente trebuie să fie enumerate pe ambalaj - inclusiv lactoza. Cu toate acestea, dacă se folosește un ingredient cu componente din lapte, lactoza nu mai trebuie inclusă în lista de ingrediente.
Compoziția alimentelor trebuie verificată cu atenție, deoarece lista componentelor laptelui cu conținut de lactoză utilizate este lungă.
Forme de intoleranță la lactoză
Dezvoltarea intoleranței la lactoză poate varia și este împărțită în deficit de lactază primar, secundar și congenital.
Deficitul primar de lactază:
Deficitul primar de lactază este ereditar și cel mai frecvent tip de deficit la nivel mondial, fiind afectată în jur de 70-90% din populația lumii. Din motive genetice, producția de lactază scade odată cu vârsta. Intoleranța la lactoză crește treptat pe parcursul mai multor ani.
Deficitul secundar (dobândit) de lactază:
Cauza nu este genetică, ci se bazează pe deteriorarea membranei mucoase din intestinul subțire, în care se produce lactază. Acest lucru poate fi declanșat de infecții, medicamente, intoleranță la gluten, intervenții chirurgicale la intestin sau afecțiuni cronice ale intestinului, cum ar fi boala Crohn.
Cu deficiența secundară de lactază, totuși, există șansa ca intoleranța la lactoză să se amelioreze din nou după tratamentul bolii.
Deficitul congenital de lactază:
Deficitul congenital de lactază foarte rar este un defect genetic moștenit. Chiar și nou-născuților le lipsește enzima lactază din intestinul subțire, astfel încât organismul nu poate produce deloc lactază. Bebelușii și copiii mici cu deficit congenital de lactază sunt deosebit de sensibili, deoarece diareea care poate apărea din această cauză poate duce adesea la deshidratare.
În cazul acestei forme de deficit, este important să vă asigurați că urmați o dietă fără lactoză pe tot parcursul vieții.